Da
niște nori mari de uraniu se întindeau
peste mișcările mele
unii și-au deschis apogeu sau găinării
ori s-au apucat de politică
numai eu dragul meu
te-aștept îngropată într-o stare critică
aproape că te-am lăsat în casă
te-am dat și cu var că erai
atât de obosit și de la oboseală
atât de închis la culoare încât ochii mei
peste tine curgeau
smoală
când eu mi te doream în alb
mai mult decât alb te doream de un alb
bizar cu gust de cerneală
și la sărut cu un pic de iuțeală
dar asta a devenit imposibil orașul meu
dispare de pe hartă face ciroză
arde
apropiații mei tac în tăcerea lor sunt
o aberație altfel spusă
un atac la creație
dar mie
mie nu îmi pasă dacă tu nu vii
dacă tu nu vii mă vei vedea oricum singura
femeie în viață
atât de bătrână în tinerețea ei
singura care se poate-ntreba
ce oameni inumani au dat chibrituri la copii
la copii
la copii și inima mea ar făcea
zoom și toată ființa mea poetică ar ploua
în orgoliu
nu există dor
există doliu
chiar și azi
ai tras plapuma zilei numai de partea ta
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Goteanschii. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.