Opt ani în labirint
Am dus o luptă nevăzută cu trupul meu văzut,
mi-am zis, trăgând ușor de volan,
pe o planetă micuță, pierdută în spațiu.
De sus, șiroind, drumul meu ar putea fi un vârf de ac
cu care ea și-a înțepat degetul.
Acum își suge sângele ca un miel în brațele lui Petru
și vorbește de mine cu bucătarii de nuntă.
Într-o curbă, o frunză m-a depășit
și eu, ascuns în lumină,
am ridicat ochii și am văzut-o printre vârfurile brazilor.
Și apoi, cititorule, ce s-a mai petrecut?
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre planete
- poezii despre oi
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.