Cercul sărac
Odată și odată tot
ajunge deasupra
creștetului nostru
vulturul acela ale cărui
organe n-a reușit nimeni
să le transforme în cana sa
de ceai ori să facă din ele
coperta de din dos a
Enciclopediei lucrurilor
care sunt rostite
îngrijorător de sângeros
în toate minutele.
Și fiecare încercăm să
aruncăm în el cu tot ceea
ce avem mai aerian la îndemână:
nasturii de la haină, bancnotele
care ni s-au rupt de plictiseală în
buzunar, pantofii ce nu se
mai intersectează cu pupilele
noastre din ulei,
pielea de pe banchetele din
spate, urechile
motanilor.
Lista completă nu se trece
în istorie, savanții nu vor
ca modestia să curgă
precum ploaia din
măduva caloriferelor,
ce pare uneori mult
prea universală,
sperând și dânșii, precum
noi toți, că urmașii noștri
vor arunca vulturului și propria
piele de pe degete, împreună cu
mușchii de lângă coloană,
că vor lua cu sulița sânge din
ficatul lor și îi vor aduce păsării
laptele ei preferat,
iar la urmă vor realiza confuzia
necesară între tendoanele acestora
și copacii pe care vulturul îi contemplă
de multe ori cam grăbit.
Chiar dacă se vor obliga și ei înșiși
să se caute în buzunare
după mărunțiș...
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vestimentație
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.