În urma mea va înflori grădină
să faci o casă, să sapi o fântână și să sădești un pom acestea erau reperele trecutului
iubirea nu trebuia povestită sau dovedită, ea trăia și respira alături de noi
desparte-mă-n cuvinte și-n silabe, adună-mă din spaime și tăceri
și vei descoperii ceea ce nici eu n-am știut
nu am făcut lucruri deosebite, nu am fost nici erou în pijamale
am încercat să trăiesc, așa cum m-am priceput
și cred că nu toate cuvintele au căzut în pământ sterp
și multe încă hibernează. sunt în așteptare
când eu va fi trecut de la sămânța la floare, și de la floare la sămânța
iar câmpul de maci îmi va-îmbrăca-n uitare urmele-ostenite
voi reveni ploaie-potop ștergându-mă de tot din în
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre spaimă
- poezii despre iubire
- poezii despre hibernare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.