Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.