Oglinda
N-am să las oglinda-n pace, am s-o sparg, cioburi o fac,
O urăsc și rău i-aș face, deloc nu mi-a fost pe plac,
A lăsat timpul să șteargă luciul lutului din mine,
Smalțul ce lucea odată l-a furat și n-arăt bine.
Mână-n mână-a fost cu vremea, au lucrat ca doi dușmani,
Măcinau lăsând în urmă rănile de peste ani,
Bibeloul de-altădată strălucea ca piatra rară,
Azi ulciorul fără toartă zace-n raftul din cămară.
Am gândit că nu-i de vină, am să fiu cu ea atentă,
Viața-n tumultoase valuri mi-a lăsat câte-o amprentă,
Adevărul reflectându-l nu m-a înșelat vreodată,
Dacă nu arăt prea bine am s-o iert: are o pată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vinovăție
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre lut
- poezii despre iertare
- poezii despre dușmănie
- poezii despre bine și rău
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.