Bunicilor
Primiți-mă înapoi în sat,
Am obosit prin lumea rece,
Chemați-mă din nou la sfat,
Căci e trecut de ora zece.
Și mă vegheați cu liturghii,
Chiar de-am întârziat o clipă,
Prin ochii toamnei aurii,
Veți desluși-a voastră fiică.
Mi-a foat atât de dor de voi,
Încât am irosit o viață,
Să-aud izvorul din zăvoi,
Cum șuieră spre dimineață.
Eu nu mai plec nicicând de-aici,
Căci lângă vatra voastră sacră,
Mi-oi obloji dureri adânci
Și-oi bea cea mai curată apă.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.