Amurg
Se lasă înserarea peste sat
Când soarele se-ascunde lunecând
Sub norul plumburiu- întunecat
Și ultimele raze se ascund
Pe-amurgul cu nuanțe violet
Se-nșiră siluete cenușii
Și cerul pare ca pe-un șevalet
Pictură cu fundaluri stacojii
În zbor bezmetic trece-un liliac
Cu fluturii de noapte, în zig-zag,
Și mii de greieri îmbrăcați în frac
Își dau concertul pe al nopții prag
Răsună-un cor de broaște pe pârâu
Când vălul negru cade peste sat
Și umbrele scăpate ca din frâu
Aleargă spre amurgu-ntunecat.....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioana Gărgălie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre pictură
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre greieri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.