Rugåciune

În disperarea mea, am cåutat ape,
munti unde så-mi pun piciorul
şi nu am våzut cå erai aproape,
atât de aproape, încât te atingeam!

Ma ţineai în braţe si mângâierile tale
erau aripi de porumbel cu miresme,
må purtai pe palme şi lacrima mea,
o ştergeai cu respiratia ta!

În nebunia mea, am ales lumea,
uitând de dminetile în care
îmi mângâiai sufletul trist şi ploapele
obosite de noapţile nedormite!

Iartå-må, întinde-ti mâna så ti-o sårut
şi lacrma så şteargå påmântul!
fi cu mine, asa cum ai fost si promit
så nu mai greşesc niciodatå!

Trimite binecuvântåri pe påmânt
şi locurile pe unde treci sà fie curate
şi apele så-ti poarte cuvintele frumoase
pentru cå te iubesc de la începuturi!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!