Paharele
Când ți-am revăzut
Ochii,
Am risipit paharele,
Care le țineam în mâini.
S-au făcut țăndări,
Ajungând pe podeaua
De faianță,
Acompaniate
De un zăngănit de cristal,
Amestecat cu explozii
Asurzitoare.
Aceeași privire,
Plină de mister,
Cu care mă urmărești,
Fără să-mi spui
Vreun cuvânt.
Nici astăzi
Nu ai spus nimic.
Așa ai și plecat,
Împreună cu Ea
Cu privirea ta amuțită...
poezie de Tatiana Afanasie-Crăciun din Podium de sticlă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tatiana Afanasie-Crăciun. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.