Pârnaie
pe strada cu sensul unic ființă
clipa se prostuează cu Dumnezeu,
în iarăși năvălirea curgerii
e un sânge întărind falusul timpului
de mă renaști e tot spre a muri
cenușa e rece, pasărea e-n adânc de cer,
respirarea-mi atinge-n aripă
ești mai frumoasă când plângi dintr-o jale
în zemuri lacrimale fierbe taina
pe foc al privirilor spre zare,
distanțele se absorb în mine, coastă femeie
îți scriu de la o margine
gata, gata de a mă arunca în hău
voi avea preoți de întuneric lenos
și poate pleoapele tale
cu genele ca de gratii
la temnița cuvintelor folosite
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Medusa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre lene
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.