Femeia copilă
Din inimă m-ai întrupat
Femeia copilă
Să te iubesc pe tine ca bărbat.
Dar niciodată
Nu m-ai întrebat
Ce vreau să-ți fiu
Ce vreau să simt.
Poate vroiam să îți fiu Luna
Cu toate stelele din Cer
Să-ți luminez în noapte
Când te-ai fi simțit stingher.
Poate vroiam să îți fiu furtună
Să te-acopăr cu toate ploile de vară
Să pot să-ți șterg lacrima
ce curge ca nebuna.
Poate vroiam să îți fiu un anotimp
Cu siguranță vara cu-al său Soare
Să-mi cuibăresc inima și nu mint
Că ai ajuns să-mi fii albastrul dintr-o mare.
Să-ți fiu Iubire?
Poate DA,
Dar sunt totuși
o dulce Poezie...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.