E toamnă
"Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat."
(Psalmul 101: 12)
Au ruginit copacii, dragii mei
Și în arama lor e un apus,
Precum trecute viețile de zei
Uitați în umbra crucii lui Iisus.
Din ramuri aripi galbene se rup
Și spre pământ își poartă zborul trist,
Albinele ascund lumina-n stup
Să crească-n ceară lacrimi pentru Hrist.
În frunzele pierdute mor pe rând
Frumoase nenăscute primăveri,
Iar îngerii se-nșiruie plângând
În așteptarea altei Învieri.
Și sunetul de clopot e-arămiu,
Chemând la slujbă sufletu-mi boem;
E toamnă, dragii mei și nu mai știu
Dacă-s iertat de biblicul blestem...
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.