Vis de împlinire

De când se împacă lumea cu iubirea şi destinul,
De când sufletu-i cămaşă pe măsuţa mântuirii,
Îmbrăţişăm dulcea miere şi pe măsură pelinul
Şi într-o simţire pură nu dăm şanse preţuirii.

Mai îmbrăţişăm absenţa celui drag imaginar
Şi-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi şi iată nici nu ştim să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată şi în ea vrem să trăim.

Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat şi tu femeie alungaţi din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.

Sufletul îmbrăţişării este stâlpul vieţii noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori şi pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!