Greierele și furnica
- Surioară dragă, am...
Am venit să-mi dai și mie...
Pân' la primăvară...
- N-am.
-... un grăunte... ai o mie.
- N-am.
- Dar toată lumea știe:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da' nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cântat...
- Acuma joacă!
- Îmi e foame, c-aș juca...
- Joacă...
- Nu mă enerva,
Că-s nervos... îmi dai, or...
- Ba.
- Ești zgârcită...
- Mă închin.
- da' o să te-ntind puțin.
Și-agățând vioara-n grindă
Greieru-nșfăcă furnica
Și-ncepu "să o destindă".
Și-a bătut-o zdravăn, vere!
Apoi s-au oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muți.
- Ei, acuma mă-mprumuți,
Surioară?
- Cu plăcere.
poezie celebră de Marin Sorescu din Parodie din volumul "Singur printre poeți"
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.