Pașii
Nu pot să dorm,
Mi s-a plâns copacul;
Visez urât.
Apar în juru-mi
Fel de fel de nopți,
Și, de spaimă, pe trunchiul meu coaja
Face riduri.
Uneori mă zvârcolesc și gem,
Și atunci trebuie să mă clatine puțin
Vântul,
Ca nu cumva să mă usuc
În somn.
Dar când mă trezesc
Văd un ochi care mă pândește
În piatra de colo,
Și aud pași de groază
Apropiindu-se.
Pe fiecare frunză care mi-a picat
De-a lungul anilor
Aud câte un pas rău
Apropiindu-se.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre groază
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.