Miracol
Așezați la gura sobii
(Soba-i soarele pătrat)
Dă-mi, pământule, cu bobii,
După cum ne-am mai jucat.
Culcă-te tu și visează,
Eu te scormon și te ar,
Și-o să vezi, pe la nămiază,
Că nu-i jocul în zadar.
Lasă-ți cum îmi place mie,
Somnul greu pe seama mea,
Pun un bob și-mi dai o mie.
Dormi și nu te deștepta.
Te-oi trezi eu, bunăoară,
După sacii de la moară.
Nici eu știu, nici tu cunoști,
Și-o să râdem ca doi proști.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Frunze (1961)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre jocuri
- poezii despre visare
- poezii despre râs
- poezii despre prostie
- poezii despre gură
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.