Wonderland

Faţa ta e netedă şi străluceşte în toată monotonia asta ca o doză de cola în deşert.

Ochii tăi, două capace de bere sub care scrie, cu litere mari şi negre,

AI CEA MAI MIŞTO

GAGICĂ DIN LUME,

un mesaj proiectat care pâlpâie constant

pe un ecran uriaş

la care priveşti,

din scaunul tău de director înconjurat de conexiuni cerebrale indecriptabile,

c-un trabuc cubanez între degete

şi un zâmbet

sfidător.

Să rămân doar cu tine,

fără bruiaje din exterior,

fără păianjeni energetici care au încărunţit

tot aşteptând

să le cadă ceva în plase,

să rămân singură cu tine ar fi perfect,

pe insula Barbuda sau Nevis,

promit că n-aş lua-o complet razna de fericire

ca Tokyo din La Casa de Papel,

n-aş căuta

pericolul şi n-aş scormoni în trecut

ca o pasăre exaltată şi stupidă.

Ţi-aş face omletă

şi aş fi

când docilă,

când rea,

aş memora în continuare toate bâlbăielile tale nocturne

şi am râde împreună de ele a doua zi

ca nişte copilaşi

râzgâiaţi

care au găsit

o baghetă magică

şi tunelul

acela abrupt dar sigur

care duce

în Ţara Minunilor.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!