Fantoma

Să trăieşti cu o fantomă în casă nu-i uşor,

să ştii că e acolo,

strălucind,

ştiind că-i importantă,

că e greu de uitat,

aproape

i m p o s i b i l.

Să încerci să îţi vezi de mica ta rutină,

să alergi

în roata asta experimentală fără să te împotriveşti,

să te bucuri de iubirea

în care ai nimerit

de parcă s-au aliniat toate fructele alea exotice şi colorate

în maşinuţa de tocat bani,

să îţi muţi doar un pic

privirea de la ea,

măcar un pic.

Şi-ntr-o noapte timidă

cu stele licărind pe cer nevrotic,

străzi goale şi oameni strânşi bine sub păturile grele,

când credeai că poţi în sfârşit să respiri bine,

că a plecat în sfârşit,

să vină târâş,

să deschidă toate cusăturile,

să facă ferfeniţă tot procesul de vindecare.

Să trăieşti

cu o fantomă în casă nu-i uşor,

ea vrea să o iei la dans

pe parchetul rece

din când în când,

să o visezi,

să o găseşti prin fotografii,

e tot tributul

de care are nevoie.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!