Opacitate
singurele vești care mai ajung aici
o dată pe săptămână
odată cu mașina de pâine
și cu strigătul păsării aruncând o privire
cât să facă o secundă lumină
fracțiunea aceea în care
ulița reapare din gol
cu merii ei cu cireșii... cu brusturii
înfășurând în frunzele lor rănile
ce uitaseră să mai doară
nici nu apucăm să ne recunoaștem!
ca o lepră pustietatea
încercuiește curțile noastre
de la un capăt la celălalt praful se așază
pudră mistificatoare a identității
ne îngrămădim... oboseala se suprapune
peste multele straturi de renunțări succesive
peste veșmintele crescânde din noi
făcându-ne opaci la sânge
la memoria iubirii
în această lume
de la sfârșitul cerului
unde doar gustul săptămânal al pâinii
mai amintește de Dumnezeu
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre pâine
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre mere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.