Visul Evei

Dormea Eva fericită, strânsă-n braţe de Adam
Şi-avu primul vis din lume... Şi prin somn, dulce zâmbea:
Se făcea că Bunul Tată avea-n mână un balsam
Ce-l turna peste pământul din care-o sculpta pe Ea...

Apoi de trei ori suflase şi pe loc viaţă i-a dat.
- Tu eşti primul om, îi spuse, dar prea tristă văd că eşti.
(Şi, din coasta ei, făcuse pe Adam, al ei bărbat.)
- Tu, Adame, -i zise Tatăl, să-i fii rob şi s-o iubeşti!

- Scoală, Evo! - se-auzise-un glas de tunet, clar răstit.
(O trezea chiar Creatorul, supărat, într-adevăr.)
- Vai, ce vis frumos avusem! Iartă-mă dac-am greşit...
- Ai greşit, răspunse Domnul. Visu-i c-ai mâncat din măr...

- Doamne, iart-o sau fă-mi alta, zise soţul ei supus,
Că mai am coaste destule... Multe Eve-aş vrea să-mi dai!...
Auzindu-l, Creatorul s-a-ntristat şi-astfel i-a spus:
- Fiindcă-mi dai tu sfaturi Mie, mâine vă alung din rai!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!