De-ar fi să fii o floare
De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineața,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viața,
Ai da și tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar și de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul
Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morților tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?
De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să șteargă de pe inimă toți norii?
Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ți va veni în viață,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori și ea-ntr-o dimineață!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre dimineață
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre nori
- poezii despre inimă
- poezii despre generozitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.