Casa bătrânească
Duși sunt toți ai noștri, singură-ai rămas,
Casă de demult, cu oblonul tras;
Ești ca pleoapa-nchisă peste un ochi mort,
Casă bătrânească, navă mută-n port!
Duși sunt toți ai noștri, răbdătoare casă!
Roade cariu-n grindă, nimănui nu-i pasă,
Că s-așterne vremea cum pe fier rugina-
Casă bătrânească, a cui o fi vina?
Duși sunt toți ai noștri, de veghe rămase-
Casa de demult... cu obloane trase!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.