Nouă pietre

[& S.]

ascult taxi, o ard şi eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi,
ia şi ascultă trooper, îmi zice S.,
ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net,
a pierde vremea pe net
burn daylight, dar mai bine ia şi ascultă trooper,
despre lapte gros citisem mai de mult într-o carte, avea un nume ciudat, high cockalorum
iar aici m-a buşit râsul, capra e leapfrog
leapşa nu ştiu ce e nici în româneşte, noi jucam nouă pietre,

ascult trooper,
copilărisem cu S. în acelaşi cartier, aveam aceleaşi jocuri
nouă pietre se juca mai mult la mine la bloc, zicea el, era multă drăcărie de copchii acolo,
la noi tare greu era să găsim o piatră, zic,
noi ne băteam cu smoală, aveau un cazan cu smoală şi vâram un băţ în cazan,

însă eu îmi imaginam mereu că S. va ajunge pilot de avioane,
va duce omenirea de colo colo
în siguranţă,
siguranţa pe care o simţeai atunci când stăteai lângă el
că nimic nu mai poate cădea din ceruri,
fusese la examen la şcoala aceea, trecuse toate testele,
centrifuga, timpii de reacţie,
inima,
apoi a venit unul, l-a luat deoparte, l-a întrebat,
ce era mama, ce a fost tata şi dacă avea şpagă două dacii,
atunci S. a luat rucsacul şi a plecat la gară
acasă
ce dracu să mai facă acolo, că bani nu avea de două dacii,
iar chestia asta mie mi s-a părut cea mai reuşită metaforă a vieţii,

acum S. merge cu o chestie electrică pe două roţi la muncă
în ţara cu o sută de ani înaintea noastră,
la capătul lumii sunt eu, nu el
însă el îmi spune că aş putea să fiu centrul universului
iar asta e doar o chestie de optică

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!