Explicaţia magică

Burta ta aproape perfectă e cerul
iar pistruii tăi, constelaţii.

Aşa începe discursul erotic, atât în cele de sus, cât şi în cele de jos.
Şi dacă ai învârti roata plăcerilor şi ar cădea de trei ori la rând pentru
sex, vai, ce risipă pentru poet!

Mai bine aşază pe masă o carte
şi pe carte aşază-te tu!
Iar dacă ţi-e frică de canibalismul literar,
dă-mi aievea un pumn, sau, şi mai bine, tăcerea;
ceva care să usture cu adevărat, să contribuie la rezerva de ură a lumii,
să facă puţină lumină în hăţişul fiinţei.

Dar tu te împiedici de tine, ca un nebun de Soare şi aer.

Nebun a fost Galileo când s-a uitat cu ocheanul la aştri,
şi femeia lui se plictisea în satin;
când se spune că poţi, într-un singur tremur al vocii ei să ştii sigur
cum îţi va fi dimineaţa şi ziua, şi berea cu prietenii şi cum va fluctua bursa!

Şi tu eşti dreaptă, ca un pod, şi de orice adevăr care te traversează ţi se fâlfâie.

Ţi-ai dat şi tu seama, în sfârşit, că orice amâni pentru mâine,
e ca şi cum te-ai arunca în Sena şi nu ai cădea niciodată.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!