Izolate iluzii

Seară de vară, culori care ard,
jăratec de dor, mi-s ochii visare,
cuvinte se sting în prag de anotimp,
am fost o lumină pierdută pe cale.

Rămâne-amagirea să-mi bată la uşă
şi sună chimvale în colţ de odaie,
doar vântul şopteşte prin ramuri de plop,
ducând nemurirea prin margini de lume.

Trăiesc izolat, cu gânduri departe,
le pun în balanţă si-apoi le măsor,
şi-ncerc calculând din şapte în şapte,
să ajung la limanul fiinţei ce sunt.

Rămâne amintirea şi umbra poveştii
trăită efemer de tine şi eu,
nu pot să alung năluca speranţei,
caci eşti orizontul şi soarele meu.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!