Țară rară...
Țară-n aur afundată,
Cu uraniu rar dotată
(De Sus binecuvântată),
Hoții lumii toți te-ar vrea,
O, Țara mea!
Cine plaiu-ți răscolește
Orice bogății găsește.
Ești frumoasă ca-n povești,
Splendoare ești!
Codrii tăi, păduri vestite,
De topoare-ți sunt rărite;
Mult petrol ți-a fost furat,
Ce trist păcat!
Dealuri, munți, câmpii mănoase,
Te-așează-ntre țări faimoase,
Dar... norocul ți-e prea jos -
Și ce folos!
Și-n istorii-ai fost bogată,
De viteji mulți apărată -
Toate-s scrise undeva...
Au fost cândva!
Din multe țări de pe tapet,
Aveai industrii berechet.
Le caut și azi un pic:
Ai... mai nimic!
Mamă Țară, chiar iubită,
Azi de mulți ești părăsită.
Nu știm de vor reveni,
Vor a trăi!
Ai noi lideri la cârmit,
Dar se-ntrec la jefuit,
Hoții toți se cred stăpâni:
Sat fără câini!
Dacă, Mamă-ți schimbi cârmirea,
Va renaște fericirea,
Și-atunci iar vom fi din nou
POPOR EROU!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre bogăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre schimbare
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre petrol
- poezii despre patrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.