Sensibilitatea nu este un handicap, așa cum s-ar crede: sursa unor mari decepții atunci când te înalți cu încredere spre soare și descoperi că de fapt ai plonjat spre cerul ce se oglindește într-un ochi de apă uitat în copita speranței...; ci ar putea fi un vulcan din craterul căruia se poate naște o lume.
Doina Ioneț în Floarea de colț (2006)
Adăugat de Ana Maria
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
| roman valevschi [din public] a spus pe 21 iunie 2008: |
"ochi de apă, uitat în copita speranței"
Dacă speranța are copite, înseamnă că e o vită!
Sau poate e chiar Diavolul în persoană!
Cred că autoarea a vrut să plonjeze în ochiul de apă strâns în urma lăsată de piciorul (paricopitat!) al speranței.
Poți să ai apă în galoși!
Apă în copite e mult mai greu!
Cine nu crede, n-are decât să încerce!
"E ușor a scrie versuri, când...", scria poetul.
Se pare că a scrie proză e, cel puțin pentru unii, chiar mult mai ușor. |
| Pastorul [din public] a spus pe 22 iunie 2008: |
Mie mi se pare geniala. Copita are si caprioara. Depinde unde te situezi, ca persoana: de partea raului, sau a binelui. Din nefericire, se pare ca Raul tinde sa "colonizeze" mintile... Si chiar sa se impuna. Poate ca autoarea s-a referit la apa ramasa in urma lasata de copita sperantei... Dar daca in literatura s-ar da si explicatii, iar cuvintele ar fi interpretate "ad literam", ar mai fi literatura!? E mai frumos si mai constructiv sa gandesti pozitiv. Dar... Totul depinde de limitele fiecaruia!
Ce-ar fi sa cititi Floarea de colt, a autoarei Doina Ionet... Numai daca nu cumva... nu v-ar trece prin minte sa va catarati pe stancile Ceahlaului incercand "sa cititi" niscai floare... E cam periculos! Pentru unii... |
| roman valevschi [din public] a spus pe 23 iunie 2008: |
Da, domnule Pastor,
La sugestia Dv. mă înscriu,
definitiv și irevocabil, în Partidul Binelui.
Accept și ideea că speranța are copite,
dacă această expresie vi se pare genială.
Aveți dreptate, răul tinde să "colonizeze" unele minți.
Înțeleg fenomenul, în ciuda mărginirii mele...
Treaba aceasta e însă floare la ureche,
față de imperiul colonial al prostiei.
Teama Dv. că s-ar putea să mă cațăr tocmai pe Ceahlău
pentru a cumpăra Floarea de colț a Doinei Ionet e nejustificată.
Nu cred că lucrarea merită un asemenea efort.
Aș putea să o comand prin poștă.
Bănuiesc că tirajul e aproape intact.
Aș putea să intru ușor în posesia cărții.
Pentru că, judecând-o după citate, cartea e ușoară.
La fel ca și umorul scremut al Domniei tale.
Jos Răul!
Să trăim bine! |
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Ioneț. [