| vladimir [din public] a spus pe 20 iunie 2008: |
| citat de duzina... penibilismul continua prin promovarea unor "autori" fara de valoare |
| Roman Valevschi [din public] a spus pe 21 iunie 2008: |
Dragă Doina!
De-a lungul istoriei
s-a dovedit de milioane de ori că un bărbat castrat nu moare!
Dimpotrivă, trăiește,
și încă mult mai liniștit
decât unul dotat cu toate glandele
prevăzute de lege!
Noi, bărbații,
așteptăm în continuare lucruri ceva mai profunde
de la literatura feminină! |
| Un profesor [din public] a spus pe 21 iunie 2008: |
| Asta cu "valoarea" autorilor este discutabilă, Vladimir. Vizitez constant și de multă vreme acest site, așa că am putut să-mi dau seama cam spre ce a vrut să evolueze. Și, sincer să fiu, nu mi s-a părut că ar vrea să fie un cenaclu literar. Sau mai rău, o instituție de învățământ obligatoriu, care pune în fața elevilor pe Eminescu și Arghezi, zicându-le: "Ăștia sunt buni, pe ăștia vi-i dăm!" Se vede, oamenii au gusturi diferite, grade de înțelegere diferite, important este "să-i prinzi" (spun asta ca profesor) și apoi să încerci să le influențezi gusturile și educația, comentând pe marginea a ceea ce aleg ei, a ceea ce înțeleg ei. Utilizatorii nu sunt de vârstă preșcolară, ca să-i modelezi de la bun început; dacă nu găsesc la tine ce caută, se duc în altă parte, unde găsesc, fără prea multe mofturi, iar tu cu ce le-ai fost de ajutor? Eu îmi încurajez elevii să scrie sau să prezinte ceea ce ei agreează, pentru că, din păcate sau din fericire, nu se pot "croi" oameni valoroși decât din materialul clientului. |
| Igor [din public] a spus pe 22 iunie 2008: |
| Frate Valevschi, se pare ca ai ceva cu Doina si nu cu operele sale. Ai citit ceva scris de ea? Daca nu, iti recomand Amantele mel. Cred ca te vei recunoaste in personajul cu numele Adjunctul. |
| Igor [din public] a spus pe 22 iunie 2008: |
| Daca nu ati citit Amantele mele, vi-l recomand. Cred ca autoarea e singura femeie din literatura romana care a reusit sa se dedubleze, si sa ne prezinte povestea unui barbat spusa la persoana I. |
| roman valevschi [din public] a spus pe 23 iunie 2008: |
Frate Igor,
N-am nimic cu Doina,
nici măcar nu o cunosc.
Și nici lucrarea Amantele mele n-am lecturat-o.
Am citit însă atent citatele adăugate de Ana Maria și Pastor,
exegeți și apărători înverșunați ai Doinei,
la care se adaugă Profesorul și Domnia ta(patru pseudonime ale unui singur spirit, orgolios și criticofob).
Îmi pare rău că n-am citit cartea Doinei, probabil m-aș fi recunoscut în personajul Adjunctul, care cu siguranță e un personaj sinistru, negativ, incult și sâcâitor,
așa ca mine.
Deci, repet.
Am citit atent,
și nu știu să citesc decât atent,
numai citatele din cartea Doinei.
Mărturisesc cu regret,
citatle nu m-au convins.
Dar nici teoria ta, dragă Igor, nu mă poate convinge:
că pentru a înțelege un citat trebuie să citesc "musai" toată cartea!
Poate nu e vina Doinei, ci a persoanei care adaugă citatele.
Eu înțeleg că Doina a scris un roman, pe care Ana Maria, Pastor etc încearcă să-l felieze și să-l vândă cu amănuntul pe piața virtuală a citatelor.
Treabă grea și responsabilă.
Să știi dragă Igor că și dintr-o capodoperă literară (Război și pace, Demonii etc, ca să rămânem în sfera noastră slavă, ți-am înțeles aluzia, frate Igor...) se pot extrage citate care n-au valoare, nici sens, dacă nu sunt susținute de restul instrumentelor din orchestra, din marea orchestră a lui Tolstoi, sau a lui Dostoievski.
Poate nu e vina Doinei, ci a celor care îi tranșează lucrarea, a celor care o prefac în fragmente...
Dar cred că aceste considerente nu te interesează.
Te-ar mulțumi mai mult un răspuns de tipul:
Ai dreptate, Igor! Recunosc, sunt un dobitoc!
Și cred că acesta ar fi cel mai potrivit răspuns.
În biblioteca mea, pe lista de așteptare stau încă opere grele, semnate de laureați ai Premiului Nobel, stau încă mari clasici și mari scriitori moderni, pe care timpul nu mi-a permis să-i citesc.
Deși am citit enorm, pentru o viață de om.
În România se publică mii de cărți noi în fiecare an.
Majoritatea covârșitoare a acestora au un impact minim, ca să nu spun chiar zero.
Desigur, e vina criticilor care, având doar doi ochi,
nu pot să citească totul.
99,99% din aceste cărți își dau duhul după prima ediție!
S-ar putea ca Floarea de colț să intre în categoria valorilor eterne,
spre acel fascinant 0,01% spre care tinde fiecare scriitor.
Dar, după calitatea citatelor adăugate,
frate Igor,
dă-mi voie să mă îndoiesc. |
| Un profesor [din public] a spus pe 23 iunie 2008: |
Domnule Roman Valevschi,
Ați demonstrat în repetate rânduri că sunteți un bun orator, dar graba și impulsivitatea cu care citiți și răspundeți fac din dumneavoastră un ascultător mai puțin bun. Lucru care presupun că nu este tocmai de folos unui critic literar (cum mărturiseați într-un comentariu că sunteți), care trebuie să se priceapă să separe bobul de neghină.
În privința mea, cel puțin, v-ați înșelat: nu sunt unul dintre apărătorii scriitoarei Doina Ioneț, pentru simplul motiv că nu dau doi bani pe valoarea literară a citatelor extrase din cărțile ei. Eu am dat un răspuns vizavi de "valoare" în general, susținând ideea că valoarea este considerată de toată lumea după principiul proverbial al frumuseții: "Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie". Ca să transmiți cuiva valorile în care tu crezi, trebuie mai întâi să cunoști valorile celui pe care vrei să-l educi. Ca să scoți un scriitor bun dintr-un elev talentat, trebuie mai întâi să-l lași să scrie, să vezi cu ce rezonează, ca să știi pe unde ai de modelat.
Nu sunt pentru promovarea literaturii proaste. Dar ea există, orice ai face, și, vorba lui Vasile Ghica, nu se anunță nicio penurie de cărți proaste la orizont. În aceste condiții, mă folosesc de literatura proastă ca să o evidențiez pe cea bună. La asta cred că folosesc comentariile pe care le putem face. Sau nu-i așa? |
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Ioneț. [