Duet 🌸
Un oftat
și două gene,
ce se împletesc
alene...
Bat ades, la poarta casei,
și-mi strigă cu glasul
gol:
"- Să nu treci prin viață
ca un fir de iarbă-n ceață!
-Nu călca prin spini
cu foc, prin vale,
pentru banale victorii triumfale...."
Și-mi mai spun:
Să nu trăiesc
fără grame de lumină;
și
S-admir în scurta viață
și spini,
dar și flori de gheață.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre văi
- poezii despre victorie
- poezii despre metrologie
- poezii despre lumină
- poezii despre greutate
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
- poezii despre flori de gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.