Acum, abia acum
felinare și colivii s-au crăpat
le-a ieșit duhul la ceas de seară
fluturi cu aripile arse și păsări cu ochii scoși
repetă la unison
lumina! stinge lumina! prea multă lumină arde!
pășesc cu grijă
pe stradă, printre cioburi și ochi rânjiți,
urma tălpilor mele construiește un puzzle ciudat
ce car cu mine de rămân pe asfalt leoaice fioroase,
lebede cântânde,
burți de pești enormi și
carusele cu cai albi?
din mijlocul puzzle-ului format aceleași voci:
lumina! stinge lumina!
acum
cortina e trasă,
lumina stinsă
acum
abia acum
spectacolul începe...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre voce
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre pești
- poezii despre lei
- poezii despre lebede
- poezii despre fluturi
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.