Femeia-pasăre
îi crescuseră păsări indigo din piele și mici semne tribale
puțin mai sus de încheietura fină a mâinii i se înalță cea mai vie bufniță
ea însăși pare o pasăre măiastră eliberată dintr-o colivie de aur
tot sufletul ei e un zbor nocturn,
rara avis cu ochi de oțel,
privire ageră,
sânge năvalnic,
dor nestăvilit,
aripă întinsă înspre cei în zbor căzut
puțin mai sus de coasta adamică îi înflorește o inimă la infinit
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre păsări
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.