Cuibul de cuie
Asemenea omizii alergai în pântecul mărului
de aceea aplaudau frunzele
de aceea făceau spumă buzele stelelor
răsuflate
de aceea calendarele își alăptau zilele
la sfârcul cuiului
de care stătea agățat un perete să cadă
și iată
se face frig între coastele noastre
e umbră în pâinea zilei
nu mai alergi
nu nu
și te asemeni cu un copil nou născut
într-un cuib de cuie...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre zile
- poezii despre stele
- poezii despre pâine
- poezii despre naștere
- poezii despre mere
- poezii despre frunze
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.