Descui ruginit
descui ruginit
o fereastră știrbă de cheia sol
să văd înăuntru și-afară
ce uitare de vremelnică clipă
cutreieră printr-o pădure
străină de crengi și șoapte
vis... vis... vis... vis...
n-am cretă-n buzunar
să mai răscolesc un șotron
din cifre uitate-n derivă
pe-un caldarâm
rănit de o creangă
plâns de-o furtună
număr cele șase boabe
rămase dintr-o săptămână
fără duminică
și cred că am uitat demult
că o viață se numără-n
șapte...
boabe...
zile...
roșii...
pe-o săptămână
străină de cheie sol
ruginită afon...
rămasă șapte,
șase,
sau poate
... doar șoapte...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
1 antonia beniriciuc [din public] a spus pe 9 martie 2015: |
| imi place foarte mult si eu sunt pasionata de muzica iar tu chiar ai inspiratie; bravo este o poezie foarte sentimentala |