Să respiri lumină
cuvântului i-a fost dat să știe primul
și tot el s-a-îmbăiat în lumină plutind pe începutul lumii
departe de împărăția lacrimilor ce s-or naște
sunt cuvinte care mor. se prefac în bolovani
și cad cu zgomot surd până-n adâncul ființei tale
se lipesc de suflet și se transformă în tumori
poezia e lumea din lăuntrul lumii.
e palatul de cleștar al tuturor cuvintelor
ce te ademenesc dacă te nimerești în mreaja lor
"doar tu îmi ești plăcere-n lume... "
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre palate
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.