Vindecare
Zâmbind, te-am scuturat ca pe-o țigară,
în scrumiera gândurilor moarte,
fără a blestema ca să ai parte
de Vis să-ți iei adio într-o gară.
Ieri te-am simțit mai trist ca niciodată,
când, bucuros că ai scăpat de mine,
te îndreptai aiurea, spre oricine,
cu inima aproape sfărâmată.
Azi plângi, c-ai vrea să te întorci la mine,
dar m-ai pierdut fără să prinzi de veste,
sperând c-o să trăiești înc-o poveste.
Nu ai găsit! Să-mi spui, ți-ar fi rușine.
Nici mâine nu te-o duce mai departe
și-n înțelesuri sfinte de IUBIRE,
vei reciti cu lacrimi de-amintire
povestea lipsă din a vieții carte.
Rămâi în planul rătăcirii tale,
cu sufletul golit, fără-mplinirea
ce ți-așternea seninul, fericirea!...
M-am vindecat, îmi văd de a mea cale...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rușine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.