Sunt valul

Sunt valul ce dansează în privirea rece a lunii
port în pletele-mi negre doruri ciobite şi frunze rătăcitoare unduind ziduri pe trupu-mi de soare
care bântuie pe marginea speranţei în roua dezmierdătoare a darului unei noi dimineţi
plămădesc veşnice petale de suflet pe braţele-mi ce atârnă la ţărmul plâns al neputinţei.
În zborul astral luminând un colţ de cer tandru sunt aripa frântă prea devreme
de Eris cea răzbunătoare semănând discordia cu mărul de aur
dăruit de Paris divinei Afrodita doar pentru a slăvi promisiunile înşelătoare
sunt doar Elena prinzându-şi lumânări îngândurate pe chipul şlefuit de iluzii alungate de trista nimfă Oinone.

poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!