Deja sunt continuarea
nu cred în umbre
doar în îngeri
și caut semnele pe brațele lor
toate opririle și munții cu fiecare coastă
cu orgoliul pădurilor
în valea liniștii două bucăți de cremene
au obosit
nu mai scrâșnesc în toate direcțiile
de unde vin
depozite din cherestea
zbrobesc ogoarele roșii
copacii și-au mâncat ultima fărâmă de pâine
nu din lemnul dulce adunat în carnea pietroasă
din coastele icoanelor înnobilate
atârnă plânsul căutării și negăsirii
m-am împerecheat
cu morile de hârtie
cu stâncile
cu iarba și graurii
înainte de pubertate
în zăpada lucrurilor și oamenilor
miroseam argintiu
iar tu
devenit cu ceea ce ești
te-ai bucurat în miezul poveștii
beție și viscol
însângeratelor boabe de tămâie
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre viscol
- poezii despre stânci
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre pâine
- poezii despre pubertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.