Poem unui înger numit Alexandra

Sunt consternat... Aud cum plânge-un înger
Şi trupul crud şi sufletul îi sânger...
E prizonier în gheara unui drac
Şi caută în minte morţii leac.

Sunt consternat... Un înger moare-n chinuri
În timp ce "marii" noştri ţin festinuri
Şi-o ţară-l poartă-n rugi cu ochii trişti...
Avem prea mulţi călăi iar poliţişti

Sunt prea puţini şi-aceia dorm în zori
Visând că prind teribili infractori
Cu mâini crăpate şi obraji la fel
Vânzând la colţ un fir de pătrunjel.

Un înger moare... Unu-unu-doi...
Nebuni precum bureţii după ploi
Răsar şi ne ucid copii şi mame...
Suntem actorii propriilor drame,

Bieţi sclavi momiţi c-o sticlă de ulei,
Un kil de zahăr şi cincizeci de lei,
Popor în care opt din zece gem
Purtând pe umeri tragicul blestem

Al fricii prea adânc înfipte-n oase.
Destul! Minciunii nu mai stăm de,, şase".
Destul! Nu mai plătim tribut din îngeri...
La poarta cerului venim cu plângeri

Iar de găsi-vom porţile-ncuiate
Ne vom trezi şi face-vom dreptate
Apoi pe-o stea pelerinaj vom face...
Ne iartă Alexandra... Dormi în pace!

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!