Am plâns când m-am trezit

cearceaful era umed
în casă doar tăcerea vorbea
tu ai plecat pe alt meleag
nu, nu eram eu, cel drag
am plâns,
de dor, de dragul tău
femeie, cine eşti
e cerul în lacrimi
te caut nebun
la marginea zărilor
mă ard depărtările
ţipă cărările
azi triste şi pustii
timpul s-a îngustat
ca urmele paşilor pe nisip
demult te încolăceai sălbatic
pe trupul meu în noapte
ce noapte, ce delir
azi ziduri ne înconjoară
şi ceaţa deasă nu mă lasă
să urc, să urc la cer
tăcerile mângâie depărtările
tu unde eşti, eu cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!