Poemul drobului de sare
Ce nu ai înțeles iubita mea
E faptul că în mine este seară
Că sufăr permanent de iarnă grea
Iar tu îmi ești miros de 6
Și în timpan aud ecou de coase.
Ca pe un vin de leac te sorb încet,
Nu-ți fie teamă, pe a vieții mare
Alăturea, Lumină și poet
Căutând pe ape desprimăvărare
Pășim spre-un cer albastru-violet
Tu azimă, eu drobul cel de sare.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre frică
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.