Cât ne mai rabdă?

O, lumea mea de farisei şi de cocote,
Ce-aţi ridicat prostia la înalte cote,
Hoţia-aţi înălţat la rang de artă,
Cum faceţi, crimele de vi se iartă?

Nu numai că scăpaţi nepedepsiţi,
Ba, dimpotrivă, sunteţi fericiţi:
Averi şi funcţii vi se cuvin vouă, -
Cinstiţilor, cu necazuri le plouă!

Ruşine, c-aţi întors lumea pe dos,
Feriţi şi protejaţi de-obrazul gros,
Nu ştiţi să preţuiţi buna cuviinţă,
Născuţi ologi de suflet şi conştiinţă!

E lumea voastră-acum, voi ţineţi cârma,
Poporul vă urmează precum turma,
Ducând o viaţă ca de cimpanzeu,
Mai găseşti milă doar la Dumnezeu!

Spre ce prăpastie te-ndrepţi, o, lume?
Fărădelege, haos, e-al tău nume!
Învaţă iar să respecţi ce e sfânt,
Atât cât te mai rabdă-acest pământ!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!