Pe rugul poeziei

în rugul nesfârşit al unui vers
arde mâhnirea arde framântarea
să fiu şi eu lumina acestui univers
îmi aduc în suflet depărtarea.

din rana mea de doruri şi iluzii
curg stropi de mirări franjurate
te atrag bucurie cu ferme concluzii
în vasul meu de lut cu flori pictate.

în temniţa de foc a amintirii
am închis chipul iubirilor mele
îi fur timpului secunda mântuirii
şi busola îndreptată către stele.

vreau viaţa mea să fie simfonie
izvorul ce absoarbe solară armonie

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!