Cuvinte, cuvinte
uite!
poveștile n-ar trebui să fie adevărate
nu poți lăsa tristețea să inunde lumea
și să condamni omul la nefericire
să ai grijă de tine!
dar nici o poveste nu e pregătită să te avertizeze
cine ar mai pleca la drum dacă ar știi
și atunci poveștile nu ar mai fi povești ci doar răsuflări de taină
în jur sunt lucruri pe care nu le vezi
și ce nu poți vedea nu există. dar totuși poveștile există
și cu toate că nu le poți vedea le poți asculta
și pleoapele se prefac de sticlă
hei așteaptă!
dar povestea nu are timp. după ce-și trage sufletul
pleacă mai departe ca o ispită
și te lasă așa... fără suflare
sfârșit
poveștile nu se-învelesc în moarte
cuvintele le poartă-n zbor ușor printre uitări
și doar o răsuflare susurată deschide cerurile către alte zări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.