Petru Crăciun
Un om modest, cu ochii mari, căprui,
De o blândețe infinită,
Modelul spiritual al oricui
Trăiește pentru astrofizică.
În universul nostru înstelat,
Lumina-i va surâde mâine,
Căci el pe toți, cu greu ne-a învățat
Că suntem cei mai buni din lume.
O stea cu coadă, simplu l-a ales
Să-i stăpânească nemurirea,
Cu telescopu-i mândru, fără greș
A indicat și România!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre mândrie
- poezii despre modestie
- poezii despre România
- poezii despre Petru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.