Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
Aici basmele iau viață
Din tăcerea selenară,
Rouă albastră-n dimineață
Bea pădurea seculară.
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre stejari
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.