Rodin

stelele cad şi cad
Dumnezeu e un trecător
care se întoarce de la muncă
cu o plasă de pâine
şi dulciuri pentru copii
aproape că am strigat dupa el
săracule

dar ceva bogat
în privirea lui m-a oprit
apoi am început să mă rotesc
împrejurul axei mele
păream
o dansatoare talentată
dar nu eram

deşi oamenii
se opreau să filmeze
această întâmplare incredibilă
această formă de viată
aflată într-o isterie
de nedescris

ne credem creatori
cei care salvăm purici de la incendiu
sau care ne iubim excesiv
în oglinzi

spiritualitatea mea e zero
paşii lui adânci în asfalt
îmi confirmă inexistenţa
în pofida acestui orgoliu care
mă gâdilă

stelele cad şi cad
oamenii se bucură
cu Dumnezeii plângând în ei
oamenii
îşi continuă drumuri
cămăşile lor se desfac în vânt
ca nişte acordeoane
mici şi absurde
sub un cer bleumarin

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!