* * *
... la începuturi fu cuvântul
fu șoapta tremurândă mai întâi
apoi au apărut și buze care cântă
și piatra care stă drept căpătâi
la începuturi fu desigur oul
primar, găina perindată mai târziu
și nu vopseaua fu la început- tabloul
și sufletul nu trupul era viu
la începuturi nu era văzduh nici ape
era nimic, nimic plutind în hău
și veșnicii nășteau și deveneau etape
și mai erai fecioară și mai eram flăcău
la începuturi...(nu mai are importanță
că tu ai fost din mine ori că eu )
a fost cuvântul devenit speranță
și care-ncă mai este Dumnezeu...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.