Bunica (2)
În jurul tău ne adunai,
Pe creștet ne mângâiai.
- Veniți, eu sunt bătrână
Și ca mâine poate mor.
Vreau să vă arăt și vouă
Cum se face un covor.
S-ar putea, cândva în viață
Fi-var astea de folos,
Noi privind atunci din ceruri
Vom fi tare bucuroși.
- Da' de ce să pleci în ceruri?
Plângând, eu te-am întrebat.
Acel ce pleacă acolo,
Pe veci e plecat.
Mângâindu-mă pe creștet
Blând mi-ai zis:
- Așa-i de la Dumnezeu lăsat.
Fiecăruia i-e dat
Când menirea și-a-mplinit,
Se-ntoarce de unde a venit.
- Bunico, te-aș mai întreba:
Care-i misiunea mea?
- Copile, singur vei afla
Care e menirea ta.
Omul, este ca și pomul:
Înflorește și rodește,
Iar apoi se ofilește.
Mulți te vor îndruma,
Multe sfaturi îți vor da.
Numai tu vei fi în stare
Să-ți găsești rosul în cale.
Din toate bine să-nveți,
Să faci viața să-aibă preț.
Totul să faci cu plăcere
Dacă vrei să ai avere..
Cu furca-n brâu și fusu-n mână
Toarce caierul de lână!
Să faci fir ca de mătase
Covorul fin o să iasă.
Și să pui în firul lui
Frumusețea câmpului.
Din coji de stejar, de ceapă și arțar
Dai culoare firului, rezistență timpului.
*
* *
La-nmormântare n-am ajuns,
Dar astăzi vorbele-s în plus.
Dumnezeu așa a vrut:
Să vă știu, cum v-am știut.
Și-n amintire să vă am
Cum în viață vă știam.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre sfaturi
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.