Când cerul
când cerul pare că se leagă de pământ
cum Prometeu legat de stâncă spre eternă răzbunare
e semn că o potecă leagă lăcrima de vis
și-împărăția se arată celui care vede
cuvintele-s corăbii părăsite
care străbat tăceri spre tihna unui port
de multe ori, primesc la bord bucăți de viață
ce se vor smulse de un vultur hămesit
arca se-ascunde printre vârfuri ostenite
corăbiile prin prăpăstii de uitare
Titanicu-și ascunde neputința
cuvintele, multe uitate, încă speră
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre marină
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.